Remember “Nopţi Galileene”

Acum la sfârşit de octombrie, astronomii din întreaga lume şi-au reunit forţele într-o manifestare de bun agur în cinstea marelui astronom italian Galileo Galilei. Din 22 octombrie până pe 24, unii chiar 25 octombrie, au avut loc evenimente astronomice pe între întinsul ţării.

Deşi toamna nu e tocmai anotimpul cel mai propice pentru organizarea de observaţii cu publicul, totuşi până la urmă “Nopţile Galileene” au fost un real succes. În Sighetu-Marmaţiei, festivităţile au fost deschise joi, 22 octombrie, printr-o serie de prezentări astronomice la care au participat zeci de copii. Deşi vremea ne-a încurcat puţin planurile vineri, duminică a fost mai îngăduitoare şi până în jurul orei 20, membrii clubului au împărtăşit cu sutele de curioşi puţin din minunile universului. Au fost observate petele solare, craterele lunare şi Jupiter împreună cu sateliţii galileeni. Evenimentul a fost puternic mediatizat în presa locală, unde s-au dat interviuri şi comunicate de presă.

Aşteptăm cu nerăbdare noi manifestări astronomice, pentru ca să facem o tradiţie din aceste seri minunate.

Start “Nopţi Galileene”

După succesul incontestabil al celor 100 de ore de astronomie, luna octombrie vine cu o nouă provocare pentru toţi astronomii şi iubitorii cerului. Vom sărbători din nou minunata ştiinţă a astronomiei şi vom delecta publicul cu activităţi diverse puse la dispoziţia sa.

În spiritul sărbătorii, blogul AstroClick, împreună cu site-ul de specialitate AstroInfo va fi alături de astronomii din ţara noastră în dorinţa de a relata cât mai fidel evenimentele şi  va prezenta o serie de mini-articole dedicate realizărilor şi vieţii aceluia care a fost Galileo Galilei. Manifestările propriu-zise, organizate de diversele cluburi de pe tot globul vor debuta pe data de 22 octombrie 2009 şi se vor încheia pe 24 octombrie 2009.

Astroclubul SARM Sighet va fi şi de data aceasta activ în partea de nord a ţării. În colaborare directă cu trei şcoli din Sighet vom organiza diverse evenimente la care sunt invitaţi toţi cei doritori. Nopţile Galileene vor începe pe data de 22 octombrie 2009, la ora 11 printr-o prezentare de referate la Şcoala “Ioan Mihalyi de Apşa”. În jurul orei 12, echipa Astroclubului se va deplasa la Colegiul Naţional “Dragoş Vodă”. Aici manifestarea astronomică se va împleti cu evenimentele organizate cu ocazia serbării a 90 de ani de la înfiinţarea liceului. Programul va începe cu o prezentare de referate în limba română, urmată de un scurt moment în limba italiana. Apoi cei prezenţi vor putea admira o expoziţie de fotografie semnată de către prof. Sorin Hotea. Ziua se va încheia la Liceul de Industrie Mică şi Servicii, cu o prezentare pe teme astronomice.

Pe 25 octombrie, publicul sighetean este invitat la observaţii în aer liber în parcul Grădina Morii. Aici pe lângă observaţii, cei interesaţi vor putea să viziteze şi un stand de instrumente şi materiale cu caracter astronomic al magazinului Astromagazin, care este şi de data aceasta alături de noi.

Vă aşteptăm în zilele următoare pe AstroClick pentru noi informaţii despre Nopţile Galileene. Dacă vrei să participi la vreuna dintre manifestări şi nu ştii cum să ajungi acolo, dă-ne un e-mail la adresa astronomyclick@gmail.com şi te vom îndruma.

Impact lunar – 9 octombrie 2009

În dimineaţa zilei de 9 octombrie 2009, sonda NASA LCROSS şi racheta Centaur se vor prăbuşi controlat pe suprafaţa Lunii.  Impactul celor două obiecte au scopul de a descoperi urme de apă îngheţată care s-ar putea afla pe solul craterului Cabeus. Craterul Cabeus este situat aproape de polul sud al Lunii.

Descoperirea resurselor de apă pe Lună este un lucru important atât ştiinţific cât şi economic. Costurile care implică transportarea unui litru de apă de pe Pământ pe Lună se ridică la aproape 30.000 de dolari. O sumă considerabilă pentru orice proiect care se vrea a fi dezvoltat pe Lună. Dacă NASA va găsi resurse de apă pe Lună, aceasta ar putea însemna enorm pentru viitori colonizatori ai săi. Pe lângă întrebuinţarea fizică a apei, molecula de apă poate fi folosită pentru producerea de oxigen sau de combustibil pentru rachete.

Urmele de apă vor fi căutate în cei doi nori de praf care se vor ridica după cele două impacturi. Telescopul spaţial Hubble, sonda LRO şi alte telescoape de pe Pământ vor monitoriza zona impactului pentru a depista urme de apă. Cercetătorii care se ocupă de această emisiune spun că norul de praf dislocat de impact va putea fi văzut chiar şi cu telescoapele care au apertura de 10 inci.

Vom putea urmări live momentul impactului în jurul orei 14:30 pe NASA TV.

Explorează Luna cu Astroclick – partea a II-a

După o scurtă perioadă de absenţă AstroClick revine cu partea a doua din seria “Explorează Luna cu AstroClick”. Suntem siguri că aţi reuşit să vedeţi primele trei cratere propuse, iar acum vom continua periplul lunar cu încă trei cratere.

1. Craterul lui Copernicus

Craterul lui Copernicus este una dintre cele mai faimoase formaţiuni lunare. Această zonă de impact este centrul unui sistem de raze care se întind pe o suprafaţă de 800 de km. Copernicus are o lăţime de 93 km. Din cauza adâncimii sale considerabile de 3750 metri, răsăritul şi apusul soarelui crează nişte jocuri de lumini şi umbre spectaculoase. Cel mai înalt vârf din interiorul craterului se ridică până la 1200 metri deasupra bazei craterului. Copernicus are o formă preponderent hexagonală.

2. Craterul Torricelli

Craterul Torricelli are o formă mai ciudată de pară. Această formă îşi are explicaţia prin faptul că partea sa vestică este deschisă şi comunică cu un alt crater mai mic. Ambele structuri se găsesc în partea superioară a unei formaţiuni circulare denumită Torricelli R. Craterul principal situat la est are o lungime de 11 km, iar întreaga formaţiune se întinde pe circa 23 de kilometri.

3. Craterul Gassendi

Craterul Gassendi este o formaţiune extrem de frumoasă şi interesantă ce măsoară 110 km lungime. Datorită particularităţilor sale spectaculoase ne va reţine atenţia cu siguranţă un timp îndelungat. Craterul Gassendi conţine un sistem complex de dealuri, rifturi şi munţi care dau personalitate craterului. La nord craterul Gassendi A comunică cu Gassendi B. Împreună cele două cratere dau impresia unui inel cu diamente.

Vă provocăm să exploraţi Luna în căutarea celor prezentate mai sus şi să rămâneţi aproape de AstroClick pentru următoarele părţi din Explorează Luna cu AstroClick. Pentru a vă uşura munca puteţi accesa această hartă lunară unde se regăsesc principalele forme de relief. Harta o puteţi descărca AICI.

Explorează Luna cu AstroClick – partea I

Satelitul natural al planetei noastre oferă de fiecare dată o nouă provocare pentru observatorii săi. De aceea multă lume este fascinată de relieful lunar de fiecare dată când îl priveşte prin telescop. Pentru toţi cititorii AstroClick, vă provocăm să ieşiti afară cu telescopul şi să încercaţi să localizaţi împreună cu noi 12 dintre cele mai frumoase locaţii lunare.

Deşi Luna plină poate fi fascinantă, totuşi această fază a Lunii nu este potrivită pentru observarea reliefului lunar. De aceea timpul cel mai propice de observaţii este după Luna Nouă până cu 2 zile înainte de Primul Pătrar şi cu 2 zile după Ultimul Pătrar până la Luna Nouă. Nu uitaţi că Luna este un obiect foarte strălucitor de aceea o sa aveţi nevoie de un filtru lunar pentru a putea să distingeţi mai bine detaliile de pe suprafaţa ei. Să începem dar călătoria printre cele mai frumoase “peisaje” selenare.

1. Craterul lui Arhimede

Craterul lui Arhimede se află la 30° latitudine nordică centrat între emisfera estică şi vestică. Craterul se află în interiorul Mare Imbrium, fiind cel mai întins crater din această zonă. Craterul are 83 de kilometri lăţime şi se întinde la nord-vest de cel mai mare lanţ muntos al Lunii, Munţii Apenninus.  Interiorul craterului este plan fără vreo proeminenţă şi se presupune că a fost inundat cu lavă. Marginile sale sunt brăzdate de urme de meteori. Printr-un telescop de 8-inci sau mai mare putem observa pe suprafaţa craterului alte formaţiuni mai mici de impact. Pentru o perspectivă mai bună asupra craterului, se recomandă observarea acestuia în jurul Primului Pătrar.

2. Sinus Iridium

Sinus Iridium sau Golful Curcubeelor se află pe partea de nord-west a Lunii şi se întinde pe 260 de km. La nord de Sinus Iridium se află lanţul muntos al Munţilor Jura. Cratere mici sunt presărate pe suprafaţa lină a lui Sinus Iridium. Cel mai mare dintre cratere poartă numele de Laplace A.

3. Craterul Clavius

Acest crater este al treilea ca mărime de pe partea vizibilă a Lunii. Craterul este vizibil cu ochiul liber şi se întinde pe 225 km. Sunt multe lucruri interesante de observat în acest crater. De exemplu lanţul de cratere mai mici care se găsesc în interiorul său. Dacă pornim de la peretele estic vom putea vedea craterul Oblong Rutherfurd ce măsoară 54 de km, urmat de Clavius D, C, N, J şi JA fiecare având de la 8 la 21 de km diametru. Pe lângă acestea, numeroase alte cratere mai mici se găsesc în acest crater cu adevărat spectaculos.

Vă provocăm să exploraţi Luna în căutarea celor prezentate mai sus şi să rămâneţi aproape de AstroClick pentru următoarele părţi din Explorează Luna cu AstroClick. Pentru a vă uşura munca puteţi accesa această hartă lunară unde se regăsesc principalele forme de relief. Harta o puteţi descărca AICI.

Supernovă descoperită de o adolescentă

Această poveste poate fi povestea oricărui tânăr astronom care iubeşte cerul şi care poate face diferenţa în astronomie chiar de la o vârsta fragedă. Deşi poate unii au concepţia greşită că vârsta are un cuvânt greu de spus în  descoperirile ştiinţifice, o tânăra de 14 ani din New York a dovedit lumii că oricine poate să fie un pionier, un deschizător de drumuri, un descoperitor de taine ale Universului.

Caroline Moore este o adolescentă ca oricare alta, dar lucrul ce o face specială este dragostea pentru cer. La vârsta de 10 ani a primit un telescop şi de atunci împreună cu tatăl ei a activat în diverse cluburi de astronomie. La vârsta de 14 ani, un om de ştiinţă întâlnit la clubul de astronomie i-a făcut o ofertă pe care nu a putut să o refuze. Caroline avea să facă parte dintr-o echipă care se ocupa cu descoperirea de supernove. După 6 luni de muncă, cerul i-a surâs tinerei şi astfel pe 7 noiembrie 2008 Caroline a descoperit o supernovă în galaxia UGC 12682.

Obiectul descoperit, botezat Supernova 2008ha, s-a dovedit a fi cea mai slabă supernovă descoperită până atunci. Ea era de o mie de ori mai puternică decât o novă şi totuşi de o mie de ori mai puţin strălucitoare decât o supernovă tipică. Au fost lansate mai multe ipoteze cu privire la descoperirea făcută şi la natura supernovei. Totuşi pe 18 noiembrie Ryan Foley (cercetător la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian) a confirmat că este vorba de o supernovă exclusând ipoteza unei greşeli. Chiar şi acum astronomii încă nu pot spune cu exactitate dacă este vorba de explozia unei stele masive sau a unei pitici albe.

Caroline a primit diferite premii şi distincţii pentru descoperirea sa, inclusiv onoarea de a fi numită Astronomul anului la categoria tineret. Descoperirea acestei supernove este un îndemn pentru toţi astronomii tineri şi nu numai să privească înspre cer şi să se bucure de misterele universului.

O lansare de-a dreptul frumoasă

Vineri, 28 august 2009, cu un minut înainte de miezul nopţii, naveta spaţială Discovery a fost lansată de pe rampa de la Centrul Spaţial Kennedy. Lansarea a fost spectaculoasă şi a fost fotografiată în toată splendoarea sa (fotografia din stânga). Discovery şi ISS se vor întâlni duminică, 30 august. Naveta transportă echipamente care vor utila laboratoarele de pe Staţia Spaţială Internaţională.

Încărcătura de la bord conţine printre altele unelte pentru studiul fizicii fluidelor, un congelator de laborator unde temperatura ajunge la -80 de grade şi echipamentul necesar pentru studiul unor materiale ca şi substanţele semiconductoare, ceramică, aliaje şi cristale aflate în condiţii de gravitaţie scăzută.

Misiunea marchează începutul tranziţiei de la asamblarea staţiei la folosirea ei pentru cercetarea ştiinţifică. Până acum membrii echipajului ISS-ului au fost ocupaţi cu construirea staţiei. Acum ei au mai mult timp pentru experimente stiinţifice.

Mereu în întuneric

De ani de zile oamenii de ştiinţă şi-au pus întrebări asupra existenţei unor anumite zone de pe suprafaţa lunară la care nu ajunge niciodată lumina Soarelui. Cu ajutorul Lunar Reconnaissance Orbiter, NASA a descoperit un astfel de loc aflat în beznă continuă. Este vorba de craterul Erlanger.

LRO a zburat la 10 km deasupra craterului şi a fotografiat interiorul său. Fotografia, aşa cum o vedem în partea stângă, a dezvăluit un întuneric etern. Craterul Erlanger se află lângă polul nord lunar. Din cauza faptului că axa de rotaţie a Lunii este înclinată cu 1,5 grade, lumina Soarelui nu poate trece de marginea craterului pentru a lumina interiorul acestuia.

Ce se află în interiorul unor astfel de cratere rămâne un mister. Unii spun că ar putea fi apă îngheţată. Temperaturile din interiorul craterului ar putea atinge -230 grade Celsius. Astfel ar putea fi suficient de frig pentru ca apa să rămână îngheţată pe fundul craterului. Gheaţa lunară ar putea fi o resursă de nepreţuit pentru viitoarele misiuni spaţiale. Pentru a afla mai multe despre acest crater, sondele LRO şi Chandrayaan-1 vor scana zona folosind sistemele radar de la bord. Astfel vom putea afla mai multe informaţii despre “comorile” ascunce ale lui Erlanger.

Furtună tropicală pe Titan

Cel mai mare satelit al lui Saturn, Titan, are în atmosfera sa nori asemănători cu  ai Pământului. Diferenţa este că din aceşti nori plouă metan lichid pe suprafaţa satelitului dând naştere la lacuri, râuri, câmpuri vaste de dune şi la o atmosferă ceţoasă portocalie.

În aprilie 2008, cercetătorii de la Universitatea din Arizona au observat un sistem noros extins care a apărut în zonele aparent uscate ale Tropicelor lui Titan. Norul s-a deplasat pe direcţia sud-est pe suprafaţa satelitului. Furtuna a generat foarte mulţi nori strălucitori în jurul latitudinii tropicelor. Această regiune se presupunea a fi uscată şi până atunci nu se mai văzuseră nori aici.

Evenimentul a durat o lună de zile şi are puternice implicaţii în înţelegerea ciclului hidrologic al lui Titan. Norii formaţi sunt situaţi aproape de ecuatorul satelitului, loc în care a aterizat Huygens, prima sondă de acest gen a Agenţiei Spaţiale Europene. Până în prezent s-a presupus că aceste zone sunt prea uscate pentru a facilita formarea de nori. Totuşi o activitate de dimensiunile unui adevărat uragan s-a desfăşurat mai bine de o lună de zile. Unele speculaţii susţin că o erupţie ar putea fi cauza unei astfel de activităţi atmosferice neobişnuite. Cercetătorii Cassini plănuiesc să privească cu atenţie zonele respective de pe Titan, urmând a evaluat efectele aceste furtuni asupra suprafeţei satelitului.

Web-vânătoare de asteroizi

Subiectul asteroizilor cu potenţial de coliziune cu Terra este mereu unul de actualitate. Mulţi oameni de ştiinţă le urmăresc traiectoria şi încearcă să le determine gradul de ameninţare pe care aceştia îl reprezintă pentru Pământ. De curând NASA Jet Propulsion Laboratory (JPL) a inaugurat un nou site web,  numit Asteroid Watch, care se vrea a fi o resursă importantă de informaţii despre asteroizii şi cometele din preajma Pământului.

Site-ul furnizează publicului larg informaţii despre misiunile NASA destinate studiului cometelor, asteroizilor şi a obiectelor aflate în vecinătatea Pământului. Totodată, aici se vor găsi pe lângă noţiunile de bază despre aceste obiecte şi ultimele noutăţi în ştiinţa şi cercetarea lor. Ştiri despre obiectele din apropierea Terrei, descoperiri şi predicţii despre trecerea lor prin apropierea planetei noastre vor fi disponibile şi accesibile prin serviciile de widget şi RSS feed.  De asemenea informaţii despre aceste obiecte sunt disponibile şi pe feed-ul de Twitter. Proiectul denumit Asteroid Watch va conţine şi link-uri spre site-urile ştiinţifice la care apelează chiar şi cercetătorii renumiţi în studiul asteroizilor.

Cei care sunt interesaţi de subiect sau care pur şi simplu doresc să cunoască mai mult în domeniul asteroizilor sunt invitaţi să viziteze site-ul la adresa de mai jos: Asteroid Watch site – http://www.jpl.nasa.gov/asteroidwatch