Desenul astronomic – 5 paşi esenţiali

” Dar eu nu pot să desenez!” este fraza pe care o auzim de multe ori când vine vorba de desen, pictura sau orice alt subiect de felul acesta. Chiar dacă pentru mulţi dintre noi a desena un om de exemplu, înseamnă 5 linii şi un cerc, nu trebuie să fii artist ca să realizezi un frumos desen astronomic. Schiţarea unui obiect astronomic nu este nici pe departe dificilă dacă ne înarmăm cu răbdare şi lăsăm graba la o parte.

În primul rând avem nevoie de un telescop, lunetă sau binoclu. Apoi ne trebuie o suprafaţă tare, de exemplu un clipboard sau orice altceva credem de cuviinţă, o foaie de hârtie pe care este desenat un cerc care reprezintă câmpul vizual al instrumentului şi câteva creioane ascuţite cu radieră. De asemenea avem nevoie de o lanternă cu lumină roşie, sau o lanternă pe care am lipit bandă roşie pentru a ne proteja vederea pe timp de noapte. Acum suntem gata pentru a crea propria operă de artă astronomică.

Pasul 1: Stabiliţi ce obiect (galaxie, roi de stele, etc) doriţi să desenaţi şi fixaţi telescopul pe el având grijă ca acesta să fie în centru. Folosiţi un ocular corect astfel încât tot obiectul cât şi alte stele înconjurătoare să intre în câmpul ocularului.

Pasul 2: Începeţi prin a desena stelele cele mai strălucitoare sau trăsăturile cele mai evidente. Desenaţi fiecare stea ţinând cont de poziţia ei faţă de centrul şi marginile câmpului vizual. Încercaţi să observaţi orice aşezare specifică de stele, gen triunghi, linii curbe şi altele. Aveţi grijă ca fiecare stea nou desenată să ţină seama de poziţia ei faţă de stelele deja existente pe hârtie. Încercaţi să reprezentaţi strălucirea stelelor prin puncte mai îngroşate pentru cele mai strălucitoare sau mai mici pentru cele mai puţin strălucitoare.

Pasul 3: Încercaţi să identificaţi cele mai slabe stele din câmpul vizual şi să le reprezentaţi cât mai fidel. Punctele respective nu trebuie să fie foarte îngroşate.

Pasul 4: Străduiţi-vă să identificaţi şi stelele care sunt aproape de magnitudinea limită şi reprezentaţi-le prin puncte mici. Pentru obiecte deep-sky, încercaţi să observaţi şi cele mai fine detalii.

Pasul 5: Opera de artă este aproape gata. Tot ce mai trebuie să faceţi este să îi daţi un titlu şi să notaţi data, ora, telescopul folosit, ocularul folosit şi condiţiile de observare.

Desenul astronomic poate că nu este la fel de rapid şi de exact ca şi fotografia digitală, dar ne dă posibilitatea să privim îndelung subiectul desenat. Astfel putem observa nuanţe şi lucruri pe care nu le vedem privind fugitiv prin telescop.

În partea stângă-sus, putem observa un frumos desen realizat de către prof. Sorin Hotea, cometei 17P/Holmes. Desenul a fost realizat pe o foaie normală de hârtie, apoi a fost scanat şi i-au fost inversate culorile pentru a obţine efectul de cer negru. Pentru cei care doresc să înceapă să deseneze astronomic, vă oferim o fişă de observaţii utilă tuturor. Fişa o puteţi descărca de AICI. Mult succes tuturor!!!

Halo-ul lunar printre zâmbete

Un minunat halo lunar a încântat locuitorii nordului României în seara zilei de marţi 26 ianuarie 2010. Fenomenul a incitat curiozitatea şi imaginaţia celor care au avut ocazia să îl vadă. Cu această ocazie, curioşii au aflat că halo-ul este un cerc cu raza de 22° în jurul Soarelui (ziua) sau Lunii (noaptea) care apare când lumina Soarelui sau a Lunii trece printr-un strat fin de nori cirrostratus care conţine milioane de cristale de gheaţă de forma unor prisme hexagonale, lumina fiind refractată de două feţe ale cristalelor.

Halo-ul a stârnit curiozitatea celor mai mici dintre privitori. Ei s-au grăbit să îl deseneze şi să ofere explicaţii care mai de care mai hazlii la întrebarea: Ce s-a întâmplat aseară? Iată câteva răspunsuri:

“Cred că particule de roci s-au desprins din roci mai mari şi datorită forţei de atracţie au orbitat în jurul lunii” (Miruna)

“Deci să zic eu nu ştim ce era!! Poate sunt extratereştrii! Ne studiază vă zic eu într-o zi vor ateriza” (Daniel)

“Eu cred că a fost un nor de gheaţă deoarece din cauza frigului”(Corina)

“Eu cred că era materie neagră” (Samuel)

“A fost ceva magnific, a fost un cerc în jurul lunii, ce dar ceea ce e ciudat este că luna nu era plină. Eu cred că era un fenomen ciudat pe care nu ştiu să îl explic. Dacă era lună plină înţelegeam că e o invazie de vârcolaci dar aşa a fost un fenomen” (Ema)

“În faţa Lunii plina erau mai multe fragmente de rocă care s-au desprins dintr-un meteorit sau o cometă. Aceste fragmente au orbitat în jurul Lunii timp de 5 ore.” (Pascu)

Vă invit să fim totuşi cu ochii în patru poate vom avea ocazia să vedem din nou un frumos halo lunar sau solar. Până una alta vă las să vă bucuraţi de impresiile micuţilor care au învăţat şi văzut pentru prima dată în viaţă un halo şi de fotografiile realizate de prof. Sorin Hotea pe site-ul AstroInfo.

Şi a fost eclipsa inelară de Soare…

Vineri, 15 ianuarie 2010, s-a produs o spectaculoasă şi lungă eclipsă inelară de Soare. Din păcate în ţara noastră a fost doar o mică eclipsă parţială, care a fost umbrită de nori în special în nordul ţării.

Vă las să vă bucuraţi de frumuseţea eclipsei surprinse în China.

Inel de praf enorm în jurul lui Saturn

Folosindu-se de telescopul spaţial Spitzer, astronomii au descoperit un enorm inel de praf în jurul lui Saturn. Satelitul lui Saturn, Phoebe, orbitează planeta în interiorul acestui inel şi contribuie la menţinerea sa. Descoperirea acestui inel a fost anunţată pe data de 6 octombrie 2009 de către echipa Universităţii din Virginia.

Acest inel este cel mai mare inel planetar descoperit vreodată în sistemul nostru solar. Inelul este înclinat cu 27 de grade faţă de planul ecuatorial al lui Saturn. Noul inel este de 100 de ori mai mare decât sistemul principal de inele saturniene.

Echipa de cercetători crede că impactul unor particule cu Phoebe a produs materia primă care s-a contopit în acest disc care orbitează în jurul lui Saturn. Densitatea acestui inel este aşa de mare, încât se crede că dacă ne-am afla în interiorul său am fi loviţi de particule cel puţin odată pe minut.

2010 – evenimente astronomice

Chiar dacă în acest an nu ne va lovi nici o planetă imaginară X, Y sau Nibiru, totuşi astronomii adevăraţi vor avea parte pe cerul nopţii de o adevărată fiestă. Anul MMX cum s-ar scrie anul 2010 in cifre romane, ne va aduce pe lângă câteva eclipse diverse alte fenomene interesante cunoscute şi să sperăm şi unele surprize.

Lăsând la o parte eclipsele de Soare, cea mai apropiată pe 15 ianuarie 2010, pe care le vom trata în posturile viitoare, în cele ce urmează vom face o scurtă incursiune în evenimentele deosebite ale nopţilor ce vor urma în acest an.

Ianuarie - Marte se apropie de noi la cea mai mică distanţă pe anul asta pe 27 ianuarie. Distanta minină va fi de 96 de milioane de km. Planeta rosie va fi aproape la fel de strălucitoare ca steaua Sirius, creând astfel un contrast plăcut de portocaliu şi albastru pe cerul nopţii. Două nopţi mai târziu cea mai mare Lună plină a anului 2010 va răsări pe 29 ianuarie şi se va afla în apropierea lui Marte, care va fi şi ea în opoziţie.

Martie – În luna martie stăpânul cerului va fi Saturn. Cu inelele sale înclinate, Saturn va atinge strălucirea maximă pe data de 21. Va fi ultima opoziţie mai ciudată, cu o magnitudine de doar 0,5, până la mijlocul anilor 2020. În anii următori, inelele lui Saturn se vor vedea din ce în ce mai clar.

Aprilie – Planeta Mercur va fi vizibilă în primele 10 zile din aprilie pe cerul de seară şi va fi în permanenţă însoţit de strălucitorul Venus aflat în partea sa stângă.

Iunie – În primele 10 zile ale lui iunie vom fi martori la o întâlnire dintre constelaţia Leo şi planeta Marte. Marte va fi aproape de steaua albastră din Leo, Regulus. Cele două au o strălucire identică şi vor putea fi deosebite cu ajutorul culorilor: Marte este portocaliu-roşiatic, iar Regulus albăstrui.

August - Pentru a patra oară în acest secol, curentul de meteori Perseide va beneficia de nopţi fără Lună, condiţii ideale pentru observarea “ploii de stele”. Pe data de 11 august, puteţi găsi un loc fără poluare luminoasă şi să vă bucuraţi sub cerul de vară de spectacolul naturii.

Septembrie – Jupiter este regele lunii septembrie. Planeta va fi la opoziţie pe 21 septembrie şi va avea cea mai mare strălucire din 1963 până în prezent. Jupiter va ajunge la magnitudinea de -2,9 şi va domina cerul serii. Uranus se va afla şi el la opoziţie pe data de 21 şi va putea fi observat deasupra lui Jupiter cu ajutorul binoclului. Tot în această seară de 21 vom avea încă o surpriză. Satelitul natural Europa va tranzita discul lui Jupiter şi va oferi un spectacol pe cinste. Deci, notaţi-vă data de 21 septembrie 2010 în agendă!

Decembrie - Venus este planeta regină a lunii lui Cojoc. Venus va atinge magnitudinea de -4,9 cu o oră înaintea crepusculului de dimineaţă. Sub puternica strălucire a planetei, obiectele pot lăsa umbre, creând un spectacol inedit. Pe data de 13 decembrie, curentul de meteori Geminide ne va încânta cu o abundenţă de meteori care va putea fi observată nestingherit, din moment ce Luna va apune imediat după miezul nopţii. Geminidele sunt alcătuite dintr-un material ciudat care nu seamănă cu meteorii celorlalţi curenţi. Meteorii Geminide sunt strălucitori şi se deplasează relativ încet. Anul 2010 se va încheia glorios cu o eclipsă totală de Lună vizibilă în întregime din Statele Unite şi Canada. Dacă sunteţi prin zonă, notaţi-vă în calendar data de 21 decembrie. Luna eclipsată va fi foarte sus pe cer şi va atinge punctul maxim la miezul nopţii, chiar înainte de începutul eclipsei.

AstroClick vă urează un an plăcut de observaţii, cu cât mai multe evenimente bifate şi vă promite că vă va fi alături de fiecare dată cu noi şi noi informaţii. Rămâneţi aproape şi un cer senin şi negru în 2010!

Prometheus – o altă lună saturniană

Sonda spaţială Cassini orbitează în jurul lui Saturn de vreo 5 ani şi jumătate şi ocazional a trecut pe lângă mulţi dintre cei 61 de sateliţi naturali ai planetei. Totodată 6 dintre aceştia au fost descoperiţi datorită imaginilor transmise de Cassini. Lunile saturniene sunt de-a dreptul spectaculoase, variind în mărime, textură şi proprietăţi chimice.

Descoperit în 1980 de către Voyager 1, satelitul Prometheus împreună cu Pandora fac parte din inelul F. Aceşti sateliţi oribitează doar în interiorul şi în exteriorul benzii de praf. Influenţa lor gravitaţională ţine laolaltă inelul F şi nu lasă particulele din el să se disperseze.  Prometheus este un corp alungit de doar 119 km lungime. Marginile sale sunt rotunjite şi cratere sunt umplute. Suprafaţa lui este foarte fină, fără trăsături evidente.

Forţele gravitaţionale care interacţionează cu acest satelit îi deviază orbita. Această orbită aparte îi permite lui Prometheus să treacă o dată la 15 ore direct printre particulele inelului F al lui Saturn. Astfel marginile sale dure, cu timpul au fost rotunjite, ca şi a companionului său Pandora.

Sărbători fericite!!!

Blogul AstroClick  urează un Crăciun liniştit şi senin şi un An Nou plin de realizări tuturor celor care iubesc astronomia şi tuturor cititorilor blogului! Fie ca lumina stelei Naşterii să vă călăuzească viaţa şi gândurile!

Să ne vedem cu bine în 2010 şi să nu uităm că la trecerea dintre ani cerul ne-a pregătit o nouă surpriză: o eclipsă parţială de Lună!

CRĂCIUN FERICIT ŞI LA MULŢI ANI!!!

Scânteieri de soare pe Titan

Sonda spaţială Cassini a capturat prima imagine a unei raze de soare care s-a reflectat dintr-un lac de pe Titan, satelitul lui Saturn. Această imagine confirmă prezenţa unor substanţe lichide într-o zonă marcată de bazine mari de pe suprafaţa satelitului.

Cercetătorii au fost în alertă pentru a descoperi aceste scânteieri de când Cassini a început să orbiteze planeta Saturn în 2004. Emisfera nordică a lui Titan, care are mai multe lacuri decât cea sudică, este învăluită în noaptea caracteristică iernii. Soarele a început să lumineze lacurile nordice în timp ce ne apropiam de echinocţiul din august 2008. De asemenea, atmosfera lui Titan a blocat reflecţiile luminii solare. Imaginea de pe Titan a fost capturată pe 8 iulie 2009, folosind spectometrul vizual şi cu infra-roşu al lui Cassini.

Descoperirea arată că Titan are un ciclu hidrologic continuu care aduce lichidele la suprafaţă. Bineînţeles că în cazul lui Titan, lichidul participant la ciclul hidrologic este metanul nu apa, ca şi cum este pe Terra.

Geminide – maximul în noaptea aceasta

În fiecare an, la mijlocul lunii decembrie are loc maximul ultimului curent major de meteori al anului – Geminidele. Acest curent este probabil unul dintre cei mai siguri şi constanţi curenţi de meteori ai anului. Intotdeauna activitatea Geminidelor este buna, iar predicţiile au un grad mare de precizie. Mai mult, în ultima perioadă s-a constatat ca de la un an la altul activitatea Geminidelor este în continuă creştere. Dacă în 1860 Geminidele aveau un ZHR de 35, în prezent rata zenitală a ajuns la aproximativ 110 meteori/ora. Singurul minus al Geminidelor este perioada rece în care are loc maximul.

În 2009 maximul Geminidelor se produce în dimineaţa zilei de 14 decembrie, în jurul orei 7 (ora oficială a României). Astfel, noaptea maximului este noaptea de 13/14 decembrie 2009. International Meteor Organization (IMO) a prognozat pentru maximul Geminidelor în 2009 un ZHR de 120. DToate detaliile si informatiile pentru observarea Geminidelor le gasiti pe pagina de dedicata pe AstroInfo.

Aurore pe Saturn

Aurorele boreale şi australe de pe Pământ sunt nişte oaspeţi obişnuiţi ai latitudinilor polare şi pot fi admirate de către cei care locuiesc acolo şi nu numai. Totuşi spectacolul luminos oferit de aurore par să nu fie caracteristic doar planetei noastre. Recent sonda Cassini a monitorizat nişte frumoase aurore boreale pe Saturn.

Aurorele lui Saturn se formează la aproximativ 1200 de km deasupra atmosferei planetei. Ele formează un inel de lumină strălucitoare mai mare chiar decât Pământul. Aurorele saturniene sunt foarte asemănătoare cu cele de pe Pământ având aproximativ aceeaşi configuraţie în raport cu Saturn, ca şi cele pământene în raport cu Terra. Cassini a transmis imagini cu aceste aurore, iar noile descoperiri sunt un pas important în a înţelege fenomenele vremii în spaţiu.

Pentru mai multe informaţii despre aurorele saturniene, puteţi viziona un scurt film cu Andy Ingersoll, cercetător în cadrul misiunii Cassini. Vizionaţi filmul AICI.