Web-vânătoare de asteroizi

Subiectul asteroizilor cu potenţial de coliziune cu Terra este mereu unul de actualitate. Mulţi oameni de ştiinţă le urmăresc traiectoria şi încearcă să le determine gradul de ameninţare pe care aceştia îl reprezintă pentru Pământ. De curând NASA Jet Propulsion Laboratory (JPL) a inaugurat un nou site web,  numit Asteroid Watch, care se vrea a fi o resursă importantă de informaţii despre asteroizii şi cometele din preajma Pământului.

Site-ul furnizează publicului larg informaţii despre misiunile NASA destinate studiului cometelor, asteroizilor şi a obiectelor aflate în vecinătatea Pământului. Totodată, aici se vor găsi pe lângă noţiunile de bază despre aceste obiecte şi ultimele noutăţi în ştiinţa şi cercetarea lor. Ştiri despre obiectele din apropierea Terrei, descoperiri şi predicţii despre trecerea lor prin apropierea planetei noastre vor fi disponibile şi accesibile prin serviciile de widget şi RSS feed.  De asemenea informaţii despre aceste obiecte sunt disponibile şi pe feed-ul de Twitter. Proiectul denumit Asteroid Watch va conţine şi link-uri spre site-urile ştiinţifice la care apelează chiar şi cercetătorii renumiţi în studiul asteroizilor.

Cei care sunt interesaţi de subiect sau care pur şi simplu doresc să cunoască mai mult în domeniul asteroizilor sunt invitaţi să viziteze site-ul la adresa de mai jos: Asteroid Watch site – http://www.jpl.nasa.gov/asteroidwatch

Cu asteroidul la bronzat

Un studiu publicat în prestigioasa revistă Nature ne arată faptul că suprafaţa unui asteroid se erodează şi se înroşeşte mult mai repede decât se credea anterior. Responsabilul pentru această “îmbătrânire” a asteroizilor este însuşi vântul solar. Această descoperire va ajuta astronomii să se folosească de modul în care arată un asteroid pentru a-i identifica trecutul său sau urmele impactului cu un  alt asteroid.

Asteroizii par să se “bronzeze” foarte repede, dar nu din cauza ultravioletelor, ca noi oamenii, ci din cauza puternicului vânt solar. Se ştia demult că suprafaţa asteroizilor se erodează şi se colorează în roşu, dar procesul de erodare şi durata acestuia erau subiecte de controversă. Când doi asteroizi se ciocnesc, ei crează o mulţime de fragmente cu suprafeţe fine, ne-erodate. Astronomii au descoperit că aceste suprafeţe îşi modifică atât culoarea, cât şi aspectul în mai puţin de un milion de ani, un timp relativ scurt raportat la vârsta sistemului nostru solar.

Studiind diverse grupuri de asteroizi, oamenii de ştiinţă au demonstrat că şi compoziţia suprafeţei asteroidului joacă un rol important în colorarea sa. După primul milion de ani, suprafaţa îşi încetineşte ritmul de colorare, acesta depinzând mai mult de compoziţie decât de vârsta asteroidul. Mai mult decât atât, suprafeţele nealterate nu sunt numai rezultatul coliziunii dintre asteroizi. Aceste suprafeţe pot fi rezultatul întâlnirii cu o planetă a cărei atracţie gravitaţională scoate la iveală zone încă “nebronzate”.

Unde au dispărut asteroizii?

Principala centură de asteroizi este o zonă ce conţine milioane de obiecte şi care se găseşte între Marte şi Jupiter. Dar cercetătorii de la Universitatea din Arizona au afirmat că ar trebui să fie mai mulţi asteroizi în acea zonă a sistemului solar decât au fost observaţi de cercetători. Asteroizii care lipsesc pot fi dovada unui eveniment care a avut loc 4 miliarde de ani în urmă, când planetele gigant ale Sistemului Solar au migrat înspre locaţia lor prezentă.

Cercetările au adus şi alte dovezi indicând că planetele gigant, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun, s-au format într-o configuraţie mai compactă. Jupiter se crede că s-a mutat puţin mai aproape de Soare, în timp ce celelalte planete gigant s-au îndepărtat unele de altele şi în principal de Soare.

Toţi asteroizii care lipsesc din centura de asteroizi trebuie să fi fost proiectaţi undeva. Asta ar însemna că atunci când asteroizii au părăsit centura ei au devenit ca nişte proiectile pentru Pământ, Lună, Marte, Venus şi Mercur. În acest mod, am putea explica aspectul acestor planete, unele marcate de craterele acestor asteroizi.

2008 TC3 a explodat

Nimic nu atrage mai tare atenţia ca un asteroid care loveşte Pământul. Asteroidul în cauză, 2008 TC3, era doar de mărimea unei maşini. Totuşi, vânătorii de asteroizi de la  Catalina Sky Survey, de pe Muntele Lemmon, Arizona, i-au capturat imaginea în dimineaţa zilei de 6 octombrie 2008.

Nouăsprezece ore mai târziu, a lovit atmosfera superioară deasupra nordului Sudanului. Asteroidul a explodat cu o energia echivalentă a 1000-2000 de tone de TNT. Explozia a fost înregistrată de senzorii Sistemului de Monitorizare Internaţională (IMS), care monitorizează posibilele teste nucleare.

A fost prima dată când un obiect care a ajuns în atmosfera Pământul a fost văzut înainte de a exploda. Şi cu siguranţă nu va fi ultimul.

Dawn – la vânătoare de asteroizi

După mai bine de un an în spaţiul, sonda Dawn a trecut cu succes de faza în care şi-a folosit motorul său pe bază de ioni de xenon pentru a o ajuta să îşi găsească traiectoria.  Pe 31 octombrie 2008, motorul a fost stins după ce a folosit cele 72 de kilograme de xenon pentru a se propulsa.

Orbita iniţială a sondei Dawn în jurul soarelui a fost de 1.0 până la 1.62 unităţi astronomice.  Dar propulsarea pe bază de ioni a lărgit orbita până la 1.22 respectiv 1.68 unităţi astronomice.

O mică ajustare a motorului  a readus Dawn pe traiectoria spre un zbor pe lângă planeta Marte. În seara zilei de 17/18 februarie, sonda a trecut la doar 341 de mile de suprafaţa planetei roşii. Imagini cu planeta vor ajunge la noi abia pe 24 februarie.  Un nou impuls gravitaţional a trimis sonda spre prima sa ţintă, asteroidul Vesta. Dawn va ajunge la Vesta în 2011 şi apoi se va îndrepta înspre Ceres pe care îl va orbita începând cu 2015.