Cristale de cometa sub lupa lui Spitzer

Mult timp oamenii de ştiinţă s-au întrebat cum de cristalele de siliciu, care necesită temperaturi ridicate de formare, au fost găsite în componenţa cometelor, care se nasc în zonele periferice, îngheţate ale sistemelor planetare din jurul stelelor.  Se credea că astfel de cristale au fost la început particule necristalizate care au făcut parte din complexul de gaze şi praf din care s-a dezvoltat sistemul solar. O echipă de astronomi a descoperit o posibilă explicaţie pentru unde şi cum aceste cristale s-ar fi format. Ei au folosit Telescopul Spaţial Spitzer pentru a observa evoluţia unei stele tinere asemănătoare Soarelui. Acest studiu oferă noi perspective asupra formării planetelor şi cometelor.

Cercetătorii din Germania, Ungaria şi Olanda au descoperit că siliciul pare să fi fost transformat în cristale de către explozia unei stele. Ei au detectat semnătura în infraroşu a cristalelor de siliciu pe discul de gaz şi praf care înconjoară steaua EX Lupi. Aceste cristale nu au fost remarcate anterior pe discul stelei datorită inactivităţii acesteia. EX Lupi este o stea tânără cu o componenţa chimică similară cu a Soarelui nostru de acum 4 sau 5 miliarde de ani în urmă. De câţiva ani, steaua trece printr-o serie de explozii. Acestea variază în intensitate, erupţii masive producându-se la un interval de circa 50 de ani.  În anul 2008, spectrul în infraroşu al stelei arată prezenţa cristalelor de siliciu deasupra prafului amorf. Cristalele par să fie fierbinţi, dovadă a formării lor la temperaturi ridicate. Totuşi procesul de încălzire nu a fost unul brusc, pentru că dacă ar fi fost aşa, cristalele trebuiau deja să fie răcite.

Cometa Lulin (C/2007 N3)- update

Spectaculoasa cometă Lulin este urmărită şi de către satelitul NASA Swift.  Swift este ideal în a observa această cometă din moment ce nu se poate trimite o sonda spaţială pe cometă. Cantitatea mare de gaz emisă de cometă o face ideală pentru studiul cu raze X.

Cometa este o aglomerare de gaze îngheţate amestecate cu praf.  Cometa Lulin este destul de activă iar datele recoltate de UVOT arată că ea eliberează aproximativ 3000 de litri de apă pe secundă.  Satelitul Swift nu poate vedea în mod direct apa, dar lumina ultravioletă de la soare sparge moleculele de apă în atomi de hidrogen şi molecule de hidroxil. Swift detectează moleculele de hidroxil şi imaginile lui Lulin arată un nor de hidroxil ce se întinde pe o distanţă de 402.000 kilometri.

Datorită apropierii ei maxime de Pământ care va avea loc mâine pe 24.02.2009, cometa Lulin poate fi observată în mişcarea ei, deplasându-se cu o viteză considerabilă faţă de stelele din preajmă.  Spectacolul este şi mai interesant datorită faptului că zona de cer străbătută de Lulin este şi traiectoria multor sateliţi geostaţionari.

Şi astronomii din România nu au stat nepăsători. Astfel astronomul sighetean Sorin Hotea a realizat în seara zilei de 22 februarie o estimare a cometei. Cometa a fost observată printr-un binoclu de 15×70. Magnitudinea cometei a fost de 5.0. Gradul de condensare a fost estimat la 4, iar dimensiunea la 20 de minute.  Dacă vremea ar fi fost mai favorabilă, iar cometa ar fi putut fi observată printr-un telescop, estimăm că dimensiunea ar fi ajuns la 30 sau chiar 40 de minute.

Pentru mai multe detalii, predicţii şi harta de observare ale Cometei Lulin pe site-ul Astroinfo.

Misiunea Deep Impact

La mai mult de trei ani după ce misiunea NASA Deep Impact a trimis o capsulă de cupru de aproximativ 370 de kilograme pentru a se ciocni de Cometa 9P/Tempel1, oamenii de ştiinţă încă se zbat să înţeleagă rezultatele impactului: degajarea masivă de praf şi vapori de apă.  Problema esenţială o reprezintă norul strălucitor rezultat care a ascuns mare parte din nucleul cometei, mult după ce sonda spaţială şi camerele ei de filmat au trecut de zona de impact.

Totuşi astronomii estimează că în urma impactului au fost eliberate 200.000 de tone de material, de 100 de ori mai mult decât se prevăzuse. Acest fapt sugerează că nucleul cometei Temple1 este unul poros şi neomogen, ţinut împreună mai mult de gravitate, decât de rezistenţa materialului din el.  Mai mult decât atât, impactul a străpuns un strat de apă îngheţată asemănătoare cu gheaţa în formă amorfă, nu sub formă de cristale. Această formă de gheaţă este ceea ce oamenii de ştiinţă se aşteaptă să găsească în cometele care au temperaturi de sub -125 de grade Celsius.

Gheaţa amorfă poate fi rapid transformată în cristale de gheaţă atunci când este expusă spaţiului înconjurător, eliberând multă căldură în timpul acestui proces. Acest tip de explozie în lanţ poate fi cheia unor explozii dramatice văzute la unele comete recente, ca şi cometa McNaught şi Holmes în anul 2007.

Cometa Lulin (C/2007 N3)

Deja devenită cea mai vânată cometă a anului 2009, Lulin începe să ne surprindă cu strălucirea ei, fiind căutată atât de astronomii profesionişti, cât şi de cei amatori. Descoperirea cometei Lulin a fost rezultată din proiectul Lulin Sky Survey, care îşi propune explorarea diverselor populaţii de obiecte mici din sistemul nostru solar.  Lulin a fost descoperită de către astronomii chinezi, iar primul care a văzut cometa în fotografiile de la Lu-lin Observatory a fost Quanzhi Ye.

Observaţiile făcute deja ne indică prezenţa unei cozi şi a unei anti-cozi. Un alt aspect interesant este orbita cometei. Lulin se mişcă în direcţia opusă planetelor, deci viteza sa aparentă este destul de mare.  Dacă vom observa cometa cu un binoclu sau un telescop, vom putea să vedem mişcare aparentă faţă de stelele învecinate.

Cometa va trece la 0.41 unităţi astronomice de Pâmânt, aproximativ de 14,5 ori distanţa de la Luna la Pămînt. Pe 24 februarie se aşteaptă apropierea maximă de planeta noastră, estimându-se că va putea fi observată cu ochiul liber pe un cer de magnitudinea 5-6.  Pentru toţi cei care doresc să o observe, cometa va fi vizibilă întreaga noaptea în constelaţia Leo.