Misiunea Deep Impact

La mai mult de trei ani după ce misiunea NASA Deep Impact a trimis o capsulă de cupru de aproximativ 370 de kilograme pentru a se ciocni de Cometa 9P/Tempel1, oamenii de ştiinţă încă se zbat să înţeleagă rezultatele impactului: degajarea masivă de praf şi vapori de apă.  Problema esenţială o reprezintă norul strălucitor rezultat care a ascuns mare parte din nucleul cometei, mult după ce sonda spaţială şi camerele ei de filmat au trecut de zona de impact.

Totuşi astronomii estimează că în urma impactului au fost eliberate 200.000 de tone de material, de 100 de ori mai mult decât se prevăzuse. Acest fapt sugerează că nucleul cometei Temple1 este unul poros şi neomogen, ţinut împreună mai mult de gravitate, decât de rezistenţa materialului din el.  Mai mult decât atât, impactul a străpuns un strat de apă îngheţată asemănătoare cu gheaţa în formă amorfă, nu sub formă de cristale. Această formă de gheaţă este ceea ce oamenii de ştiinţă se aşteaptă să găsească în cometele care au temperaturi de sub -125 de grade Celsius.

Gheaţa amorfă poate fi rapid transformată în cristale de gheaţă atunci când este expusă spaţiului înconjurător, eliberând multă căldură în timpul acestui proces. Acest tip de explozie în lanţ poate fi cheia unor explozii dramatice văzute la unele comete recente, ca şi cometa McNaught şi Holmes în anul 2007.

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: