Ciocnirea giganţilor

Telescopul spaţial Spitzer ne oferă din nou o imagine istorică în domeniul astronomiei. Instantaneu capturat prezintă coliziunea iminentă dintre centrele a două galaxii care se contopesc. Fiecare din ele are în mijloc o gaură neagră cu o masă de milioane de ori mai mare decât Soarele.

Nucleele galactice sunt în ceea ce noi numim NGC 6240, aflate la 400 de milioane de ani-lumină în constelaţia Ophiuchus. Cu milioane de ani în urmă, fiecare nucleu reprezenta centrul dens al propriei galaxii. Acum nucleele se apropie unul de altul cu o viteză considerabilă, pregătindu-se pentru o coliziune cataclismică finală. Ele se vor ciocni pe durata a câtorva milioane de ani, o perioadă relativ scurtă la nivel galactic.

NGC 6240 emite deja cantităţi enorme de lumină infraroşie, ceea ce indică iminenţa formării unei stele. O astfel de radiaţie e normală la interacţiunea dintre galaxii, moment în care praful şi gazele pulverizate de coliziune ajung să formeze stele noi. Galaxiile de acest tip sunt numite galaxii luminoase infraroşii. Momentul în care nucleele se vor ciocni va fi probabil cel mai dramatic şi cu emisia cea mai mare de radiaţii. Astfel NGC 6240 va ajunge o galaxie super-luminoasă în infraroşu, de mii de ori mai luminoasă decât Calea Lactee.

Fuziunea dintre două galaxii este întotdeauna unică şi irepetabilă. Foarte puţine obiecte observabile se găsesc într-un astfel de stadiu de dezvoltare. Din această cauză, studierea acestui tip de fenomene va ajuta la descoperirea a noi şi noi aspecte legate de dinamica galaxiilor şi va contribui esenţial la o mai bună înţelegere a mecanismului de funcţionare a propriei noastre galaxii.

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: