Sondele spațiale între trecut și viitor

După jumătate de secol de explorare a spațiului cu ajutorul roboticii, a venit momentul să trecem la nivelul următor. Misiunile spațiale nu mai sunt episodice, vizitele planetare nu mai sunt de scurtă durată, iar drumul sondelor nu mai este doar într-un singur sens. Orice previziune asupra activității de explorare interplanetară trebuie să înceapă de la sondele deja existente în orice stadiu de existență s-ar afla ele.

Chiar în timp ce scriu acest post diverse sonde spațiale sunt active în diverse locuri din sistemul solar. Majoritatea sunt de origine americană, iar restul sunt europene sau asiatice. Ele sunt fie pe traiectorii interplanetare sau deja au asolizat pe suprafața altor lumi. Câteva dintre cele mai importante sonde și destinațiile lor sunt:

Mercur – Sonda Messenger este programată să ajungă pe 18 martie 2011.

Venus – Sondele Venus Express (Europa) și Akatsuki (Japonia) sunt pe orbită și studiază atmosfera lui Venus.

Luna – Sonda Lunar Reconnaissance Orbiter (NASA) realizează o cartare a Lunii împreună cu satelitul chinez Chang’e 2.

Marte – Trei sateliti (Mars Odyssey, Mars Reconnaissance Orbiter și Mars Express) și un rover (Opportunity) care supraviețuiește în ciuda tuturor intemperiilor.

Centura de asteroizi – Sonda Dawn este deja acolo și se îndreaptă spre asteroidul 4 Vesta pe care îl va studia timp de un an ca mai apoi să plece spre planeta pitică Ceres.

Jupiter – Regele planetelor nu este momentan vizitat de către nici o sondă.

Saturn – Misiunea extinsă Cassini explorează întregul sistem de luni și inele.

Uranus și Neptun – Momentan giganții de gheață nu sunt pe lista de priorități.

Pluto – Sonda New Horizons hibernează  în așteptarea lui iulie 2015 când va ajunge în apropierea lui Pluto. După explorarea sa, astronomii doresc să o trimită mai departe spre îndepărtatele obiecte din Centura lui Kuiper.

Pioneer 10 și 11, Voyager 1 și 2 – Nu ar trebui uitate bătrânele sonde care încă sunt active și transmit date despre limitele sistemului solar și despre mediul spațiului interstelar.

Dacă acestea sunt proiectele în derulare în prezent, diferitele agenții spațiale plănuiesc pentru anul care vine noi expediții având ca ținte principale Luna, Marte, Venus și Jupiter. După expansiunea interesului pentru explorarea spațiului și către alte națiuni nu doar Statele Unite și Rusia, ne putem aștepta ca în următorii 10 ani să fim martorii unei expansiuni a traficului interplanetar. Esența acestui trafic se va schimba în contextul creșterii în preponderență a misiunilor permanente și a călătoriilor dus-întors. Chiar dacă atingerea principalelor ținte de interes din sistemul solar în prezent sau în viitorul foarte apropiat este un fapt cu adevărat revoluționar și surprinzător, până în 2020 va deveni mai mult ca sigur o rutină. Odată cu îmbunătățirea sistemelor hardware, interesul și finanțarea misiunilor va crește, iar proiecte care acum sunt puse în așteptare vor putea să fie realizate. Cel mai fantastic dintre toate acestea, ar fi ca misiunile din acest deceniu să se dovedească a fi precursorii deplasării umane în spațiul interplanetar și de ce nu atingerea unor ținte ca și Luna sau Marte.

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: