Archive for the Galaxii Category

M66 – spectacolul de departe

Posted in Galaxii on Aprilie 12, 2010 by Claudia Hotea

După o scurtă vacanţă de Paşti, Astroclick îşi reia activitatea şi va continua să vă provoace să descoperiţi cerul şi minunile universului care ne înconjoară. Dacă aveţi sugestii sau doriţi ca Astroclick să abordeze un subiect anume simţiţi-vă liberi să scrieţi un e-mail la adresa astronomyclick@gmail.com. Şi cum tot au fost Paştile cadoul Astroclick pentru voi este un frumos M66, fotografiat de Hubble. Aveţi în continuare povestea sa.

Telescopul spaţial Hubble a reuşit să surprindă o imagine spectaculoasă cu cel mai masiv membru al Tripletului din Leo. Cunoscută sub numele de M66, galaxia are o formă ciudată, cu braţe spiralate asimetrice şi cu un nucleu aparent deplasat. Această formă caracteristică este cauzată în principal de către atracţia gravitaţională a celor două galaxi vecine. M66 se află la o distanţă de aproape 35 de milioane de ani-lumină în constelaţia Leo. Împreună cu M65 şi NGC 3628 formează un trio de galaxii-spirală, totuşi M66 fiind cea mai mare dintre ele cu un diametru de 100.000 de ani-lumină.

M66 se află în topul galaxiilor cu cele mai multe explozii de tip supernovă. Galaxia-spirală a găzduit din 1989 spectacolul final a trei supernove, ultima fiind chiar anul trecut în 2009. O supernovă este, de fapt, o explozie stelară care poate la momentul producere să depăşească în strălucire galaxia ce o găzduieşte. Strălucirea aceasta se va diminua pe parcursul a câtorva săptămâni sau luni. În timpul vieţii sale, supernova radiază la fel de multă energie cât ar radia Soarele nostru pe durata a 10 miliarde de ani.

Puteţi şi voi să observaţi pe cerul de seară în constelaţia Leo frumosul M66 cu ajutorul unui telescop sau a unei lunete. Şi cum această galaxie face parte din catalogul Messier vă reamintim să participaţi la concursul Maratonul Messier 2010 organizat de site-ul AstroInfo.

Anunțuri

NASA dezvăluie secretele Căii Lactee

Posted in Astro-ştiri, Galaxii, Stele on Noiembrie 12, 2009 by Claudia Hotea

Anul Internaţional al Astronomiei continuă seria de manifestări dedicate celor 400 de ani de când Galileo Galilei a îndreptat pentru prima dată o lunetă spre cer. Una din cele mai importante manifestări are în centrul său NASA şi activităţile sale. Pentru publicul larg, dar şi pentru astronomii amatori şi profesionişti, NASA va dezvălui imagini nemaivăzute ale centrului galaxiei noastre. Aceste imagini vor fi puse la dispoziţia a mai mult de 150 de planetarii, muzee, biblioteci şi şcoli de-a lungul Statelor Unite ale Americii.

Fotografia gigantică este expresia imortalizată a unui centru galactic în plină acţiune, unde forţe imense se ciocnesc şi formează miezul galactic. Imaginea este o compoziţie a trei imagini surprinse de Telescopul Spaţial Hubble, Telescopul Spaţial Spitzer şi Observatorul cu raze X Chandra. Experţii care lucrează cu cele trei telescoape au asamblat cu grijă imaginea finală într-un mozaic foto care oferă cea mai detaliată viziune asupra misteriosului miez al Căii Lactee.

Imaginea, pe care o putem vedea în partea stânga sus, prezintă spectacolul inedit al evoluţiei stelelor, de la regiunile unde stelele iau naştere, la stele tinere şi fierbinţi, la stele bătrâne şi reci, ajungând până la resturile de stea ce au format găuri negre. Toată activitatea stelară se petrece pe fondul unui mediu ostil în centrul căruia domină o gaură neagră super-masivă, de patru milioane de ori mai masivă decât Soarele nostru.

Să ne bucurăm dar de această imagine palpitantă a centrului galaxiei noastre împreună cu lumea întreagă, aducând un omagiu acestui An Internaţional al Astronomiei.

Găuri negre hoinare prin Calea Lactee

Posted in Astro-ştiri, Galaxii, Găuri negre on Aprilie 30, 2009 by Claudia Hotea

Deşi poate duce a scenariu de film SF, diverse găuri negre hoinăresc prin galaxia noastră ameninţând să înghită tot ce ajunge prea aproape de ele.  Noile calcule ale cercetătorilor de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian sugerează că sute de găuri negre masive (rămăşiţe ale vremurilor de început ale galaxiei) pot fi în deplasare prin Calea Lactee.

Vestea bună este că Pământul e în siguranţă. Cea mai aproape gaură neagră de acest tip se află la mii de ani-lumină distanţă. Astronomii sunt nerăbdători să localizeze astfel de găuri negre pentru a obţine informaţii asupra formării lor. Aceste găuri sunt relicve ale istoriei Căii Lactee, iar astronomii sunt acum nişte arheologi cosmici care le studiază pentru a afla mai multe despre istoria galaxiei noastre.

Potrivit teoriei, găurile negre hoinare au apărut iniţial în centrele unor galaxii pitice şi cu masă scăzută. De-a lungul vremii, aceste galaxii pitice s-au contopit pentru a forma galaxii de mărimea Căii Lactee. De obicei, când două galaxii se ciocnesc găurile lor negre se contopesc de asemenea. Dar uneori emisiile de radiaţie gravitaţională trimit una dintre aceste găuri undeva la periferia mega-galaxiei, dar nu suficient de departe pentru a scăpa de forţa ei gravitaţională. Astfel de găuri negre mici pot fi încă în preajma periferiei Căii Lactee. Numărul de găuri negre rătăcitoare prin galaxie depinde de multitudinea de proto-galaxii care au format Calea Lactee.  Ele pot fi greu de reperat deoarece o gaură neagră este vizibilă doar când absoarbe materia din preajma sa.

Controverse ale formării galaxiilor

Posted in Astro-ştiri, Deep-sky, Galaxii on Aprilie 18, 2009 by Claudia Hotea

O echipă condusă de astronomul John Salzer a descoperit o serie de galaxii masive ale căror proprietăţi sugerează faptul că s-au format destul de recent. Această descoperire pune în dificultate teoria ce susţine că galaxiile masive şi luminoase (asemănătoare cu Calea Lactee) au început procesul de formare la scurt timp după Big Bang.

Coordonatorul echipei afirmă că cele 15 galaxii sunt sisteme galactice masive. Totuşi galaxiile menţionate sunt mai deosebite, din cauza bogăţiei în substanţe chimice, ceea ce sugerează faptul că evoluţia stelelor din ele este foarte înceată. Prezenţa slabă a elementelor „grele” (elemente mai grele ca şi heliul) implică faptul că aceste galaxii sunt tinere, din punct de vedere cosmologic, şi s-ar fi putut forma recent. Vârsta lor ar putea fi doar de 3 sau 4 miliarde de ani. Dacă bănuielile astronomilor se dovedesc a fi corecte, aceste 15 galaxii dau posibilitatea investigării fazelor formării unei galaxii şi proces evolutiv al acesteia. Acest lucru este foarte greu de studiat pentru că de obicei astfel de fenomene sunt localizate în trecut îndepărtat al universului.

În timp ce ipoteza privind vârsta fragedă a acestor galaxii este una care provoacă oamenii de ştiinţă, aceasta nu este unica explicaţia pentru aceste sisteme enigmatice. O alternativă ar fi faptul că galaxiile respective sunt rezultatul contopirii a două galaxii mai mici. Pentru a putea elucida misterul celor două ipoteze, Salzer şi echipa sa se vor folosi de imaginile de mare rezoluţie ale telescopului spaţial Hubble, pentru a determina dacă aceste sisteme au fost produse sau nu prin contopire.

Calea Lactee îşi dublează masa

Posted in Galaxii on Aprilie 7, 2009 by Claudia Hotea

Cu ajutorul unei reţele de 10 radio telescoape din întreaga lume, au fost măsurate distanţele extrem de precise până la 18 surse radio din zona de formare a stelelor din galaxia noastră. De asemenea s-a înregistrat şi mişcarea lor în cele trei dimensiuni.

Studiul a furnizat o nouă hartă ce înfăţişează rotaţia Căii Lactee, care este diferită de presupunerile astronomilor de până acum. Galaxia noastră se roteşte de 15 ori mai repede şi este de două ori mai masivă decât se credea. Acest fapt pune Calea Lactee pe picior de egalitate cu galaxia Andromeda (care este asemănătoare ca masă) chiar dacă galaxia noastră are un număr mai mic de stele.

Punctul roşu suntem noi

Nu ar trebui să mai considerăm Calea Lactee ca fiind sora cea mică a Grupului Local de galaxii, din moment ea şi Andromeda pot fi percepute ca galaxii egale din punctul de vedere a masei.

Harta din stânga reprezintă galaxia Calea Lactee cu cele patru braţe ale sale. Punctul roşu indică locaţia Soarelui, iar punctele verzi şi albastre sunt sursele emiţătoare de unde radio care au fost monitorizate.

Simbioza dintre un roi deschis şi o nebuloasă planetară

Posted in Astro-ştiri, Deep-sky, Galaxii, Stele on Martie 31, 2009 by Claudia Hotea

Recent telescopul spaţial Hubble a surprins imaginea unui vechi „cuplu” ceresc. Este vorba de o nebuloasă, rămăşită a unei stele bătrâne, care se află în mijlocul unui roi de stele, care de obicei s-ar destrăma înainte ca stelele ce îl formează să atingă vârste înaintate. Portretul acestor doi parteneri spaţiali a fost relizat pe 15 ianuarie.

Imaginea prezintă nebuloasa planetară NGC 2818, care s-a format în urma morţii unei stele care a început să îşi disperseze straturile superioare. Această nebuloasă planetară se găseşte în mijlocul roiului  deschis NGC 2818A. Acest roi este un grup recent de stele ţinute împreună de gravitaţie.

Majoritatea roiurilor deschise se dispersează în spaţiu pe parcursul a câtorva sute de milioane de ani. De obicei procesul durează mai mult decât acel al formării unei nebuloase planetare. În cazul de faţă NGC 2818A este un roi cu o durată de viaţă neobişnuit de mare, estimată la 1 miliard de ani.  Putem deduce astfel că astfel de „simbioze” sunt destul de rare, dar totuşi de o spectaculozitate deosebită.

Ciocnirea giganţilor

Posted in Deep-sky, Galaxii on Martie 21, 2009 by Claudia Hotea

Telescopul spaţial Spitzer ne oferă din nou o imagine istorică în domeniul astronomiei. Instantaneu capturat prezintă coliziunea iminentă dintre centrele a două galaxii care se contopesc. Fiecare din ele are în mijloc o gaură neagră cu o masă de milioane de ori mai mare decât Soarele.

Nucleele galactice sunt în ceea ce noi numim NGC 6240, aflate la 400 de milioane de ani-lumină în constelaţia Ophiuchus. Cu milioane de ani în urmă, fiecare nucleu reprezenta centrul dens al propriei galaxii. Acum nucleele se apropie unul de altul cu o viteză considerabilă, pregătindu-se pentru o coliziune cataclismică finală. Ele se vor ciocni pe durata a câtorva milioane de ani, o perioadă relativ scurtă la nivel galactic.

NGC 6240 emite deja cantităţi enorme de lumină infraroşie, ceea ce indică iminenţa formării unei stele. O astfel de radiaţie e normală la interacţiunea dintre galaxii, moment în care praful şi gazele pulverizate de coliziune ajung să formeze stele noi. Galaxiile de acest tip sunt numite galaxii luminoase infraroşii. Momentul în care nucleele se vor ciocni va fi probabil cel mai dramatic şi cu emisia cea mai mare de radiaţii. Astfel NGC 6240 va ajunge o galaxie super-luminoasă în infraroşu, de mii de ori mai luminoasă decât Calea Lactee.

Fuziunea dintre două galaxii este întotdeauna unică şi irepetabilă. Foarte puţine obiecte observabile se găsesc într-un astfel de stadiu de dezvoltare. Din această cauză, studierea acestui tip de fenomene va ajuta la descoperirea a noi şi noi aspecte legate de dinamica galaxiilor şi va contribui esenţial la o mai bună înţelegere a mecanismului de funcţionare a propriei noastre galaxii.