Archive for the Luna Category

Impact lunar – 9 octombrie 2009

Posted in Astro-ştiri, Luna, Proiecte astronomice, Sateliţi naturali on Octombrie 8, 2009 by Claudia Hotea

În dimineaţa zilei de 9 octombrie 2009, sonda NASA LCROSS şi racheta Centaur se vor prăbuşi controlat pe suprafaţa Lunii.  Impactul celor două obiecte au scopul de a descoperi urme de apă îngheţată care s-ar putea afla pe solul craterului Cabeus. Craterul Cabeus este situat aproape de polul sud al Lunii.

Descoperirea resurselor de apă pe Lună este un lucru important atât ştiinţific cât şi economic. Costurile care implică transportarea unui litru de apă de pe Pământ pe Lună se ridică la aproape 30.000 de dolari. O sumă considerabilă pentru orice proiect care se vrea a fi dezvoltat pe Lună. Dacă NASA va găsi resurse de apă pe Lună, aceasta ar putea însemna enorm pentru viitori colonizatori ai săi. Pe lângă întrebuinţarea fizică a apei, molecula de apă poate fi folosită pentru producerea de oxigen sau de combustibil pentru rachete.

Urmele de apă vor fi căutate în cei doi nori de praf care se vor ridica după cele două impacturi. Telescopul spaţial Hubble, sonda LRO şi alte telescoape de pe Pământ vor monitoriza zona impactului pentru a depista urme de apă. Cercetătorii care se ocupă de această emisiune spun că norul de praf dislocat de impact va putea fi văzut chiar şi cu telescoapele care au apertura de 10 inci.

Vom putea urmări live momentul impactului în jurul orei 14:30 pe NASA TV.

Explorează Luna cu Astroclick – partea a II-a

Posted in Luna, Proiecte astronomice, Sateliţi naturali on Octombrie 1, 2009 by Claudia Hotea

După o scurtă perioadă de absenţă AstroClick revine cu partea a doua din seria „Explorează Luna cu AstroClick”. Suntem siguri că aţi reuşit să vedeţi primele trei cratere propuse, iar acum vom continua periplul lunar cu încă trei cratere.

1. Craterul lui Copernicus

Craterul lui Copernicus este una dintre cele mai faimoase formaţiuni lunare. Această zonă de impact este centrul unui sistem de raze care se întind pe o suprafaţă de 800 de km. Copernicus are o lăţime de 93 km. Din cauza adâncimii sale considerabile de 3750 metri, răsăritul şi apusul soarelui crează nişte jocuri de lumini şi umbre spectaculoase. Cel mai înalt vârf din interiorul craterului se ridică până la 1200 metri deasupra bazei craterului. Copernicus are o formă preponderent hexagonală.

2. Craterul Torricelli

Craterul Torricelli are o formă mai ciudată de pară. Această formă îşi are explicaţia prin faptul că partea sa vestică este deschisă şi comunică cu un alt crater mai mic. Ambele structuri se găsesc în partea superioară a unei formaţiuni circulare denumită Torricelli R. Craterul principal situat la est are o lungime de 11 km, iar întreaga formaţiune se întinde pe circa 23 de kilometri.

3. Craterul Gassendi

Craterul Gassendi este o formaţiune extrem de frumoasă şi interesantă ce măsoară 110 km lungime. Datorită particularităţilor sale spectaculoase ne va reţine atenţia cu siguranţă un timp îndelungat. Craterul Gassendi conţine un sistem complex de dealuri, rifturi şi munţi care dau personalitate craterului. La nord craterul Gassendi A comunică cu Gassendi B. Împreună cele două cratere dau impresia unui inel cu diamente.

Vă provocăm să exploraţi Luna în căutarea celor prezentate mai sus şi să rămâneţi aproape de AstroClick pentru următoarele părţi din Explorează Luna cu AstroClick. Pentru a vă uşura munca puteţi accesa această hartă lunară unde se regăsesc principalele forme de relief. Harta o puteţi descărca AICI.


Explorează Luna cu AstroClick – partea I

Posted in Luna, Proiecte astronomice, Sateliţi naturali on Septembrie 8, 2009 by Claudia Hotea

Satelitul natural al planetei noastre oferă de fiecare dată o nouă provocare pentru observatorii săi. De aceea multă lume este fascinată de relieful lunar de fiecare dată când îl priveşte prin telescop. Pentru toţi cititorii AstroClick, vă provocăm să ieşiti afară cu telescopul şi să încercaţi să localizaţi împreună cu noi 12 dintre cele mai frumoase locaţii lunare.

Deşi Luna plină poate fi fascinantă, totuşi această fază a Lunii nu este potrivită pentru observarea reliefului lunar. De aceea timpul cel mai propice de observaţii este după Luna Nouă până cu 2 zile înainte de Primul Pătrar şi cu 2 zile după Ultimul Pătrar până la Luna Nouă. Nu uitaţi că Luna este un obiect foarte strălucitor de aceea o sa aveţi nevoie de un filtru lunar pentru a putea să distingeţi mai bine detaliile de pe suprafaţa ei. Să începem dar călătoria printre cele mai frumoase „peisaje” selenare.

1. Craterul lui Arhimede

Craterul lui Arhimede se află la 30° latitudine nordică centrat între emisfera estică şi vestică. Craterul se află în interiorul Mare Imbrium, fiind cel mai întins crater din această zonă. Craterul are 83 de kilometri lăţime şi se întinde la nord-vest de cel mai mare lanţ muntos al Lunii, Munţii Apenninus.  Interiorul craterului este plan fără vreo proeminenţă şi se presupune că a fost inundat cu lavă. Marginile sale sunt brăzdate de urme de meteori. Printr-un telescop de 8-inci sau mai mare putem observa pe suprafaţa craterului alte formaţiuni mai mici de impact. Pentru o perspectivă mai bună asupra craterului, se recomandă observarea acestuia în jurul Primului Pătrar.

2. Sinus Iridium

Sinus Iridium sau Golful Curcubeelor se află pe partea de nord-west a Lunii şi se întinde pe 260 de km. La nord de Sinus Iridium se află lanţul muntos al Munţilor Jura. Cratere mici sunt presărate pe suprafaţa lină a lui Sinus Iridium. Cel mai mare dintre cratere poartă numele de Laplace A.

3. Craterul Clavius

Acest crater este al treilea ca mărime de pe partea vizibilă a Lunii. Craterul este vizibil cu ochiul liber şi se întinde pe 225 km. Sunt multe lucruri interesante de observat în acest crater. De exemplu lanţul de cratere mai mici care se găsesc în interiorul său. Dacă pornim de la peretele estic vom putea vedea craterul Oblong Rutherfurd ce măsoară 54 de km, urmat de Clavius D, C, N, J şi JA fiecare având de la 8 la 21 de km diametru. Pe lângă acestea, numeroase alte cratere mai mici se găsesc în acest crater cu adevărat spectaculos.

Vă provocăm să exploraţi Luna în căutarea celor prezentate mai sus şi să rămâneţi aproape de AstroClick pentru următoarele părţi din Explorează Luna cu AstroClick. Pentru a vă uşura munca puteţi accesa această hartă lunară unde se regăsesc principalele forme de relief. Harta o puteţi descărca AICI.

Mereu în întuneric

Posted in Luna, Sateliţi naturali on August 26, 2009 by Claudia Hotea

De ani de zile oamenii de ştiinţă şi-au pus întrebări asupra existenţei unor anumite zone de pe suprafaţa lunară la care nu ajunge niciodată lumina Soarelui. Cu ajutorul Lunar Reconnaissance Orbiter, NASA a descoperit un astfel de loc aflat în beznă continuă. Este vorba de craterul Erlanger.

LRO a zburat la 10 km deasupra craterului şi a fotografiat interiorul său. Fotografia, aşa cum o vedem în partea stângă, a dezvăluit un întuneric etern. Craterul Erlanger se află lângă polul nord lunar. Din cauza faptului că axa de rotaţie a Lunii este înclinată cu 1,5 grade, lumina Soarelui nu poate trece de marginea craterului pentru a lumina interiorul acestuia.

Ce se află în interiorul unor astfel de cratere rămâne un mister. Unii spun că ar putea fi apă îngheţată. Temperaturile din interiorul craterului ar putea atinge -230 grade Celsius. Astfel ar putea fi suficient de frig pentru ca apa să rămână îngheţată pe fundul craterului. Gheaţa lunară ar putea fi o resursă de nepreţuit pentru viitoarele misiuni spaţiale. Pentru a afla mai multe despre acest crater, sondele LRO şi Chandrayaan-1 vor scana zona folosind sistemele radar de la bord. Astfel vom putea afla mai multe informaţii despre „comorile” ascunce ale lui Erlanger.

Din nou spre Lună

Posted in Luna, Misiuni spaţiale, Sateliţi naturali on Iunie 18, 2009 by Claudia Hotea

După 40 de ani în care am privit unicul satelit natural al Pământului de departe, NASA se reîntoarce spre Lună. Astăzi, 18 iunie 2009, va fi lansată prima misiune dintr-o serie lungă, care are ca scop explorarea Lunii şi de ce nu construirea unei colonii lunare.

Cele două module spaţiale Lunar Reconnaissance Orbiter şi Lunar Crater Observation and Sensing Spacecraft vor zbura spre Lună la bordul rachetei Atlas V. Ele vor zbura împreună, chiar dacă fiecare are metodele proprii de studiere a mediului lunar. LRO va orbita Luna, îndreptându-şi instrumentele sale spre suprafaţa ei pentru a o studia în profunzime. Modulul va căuta locuri de aterizare pentru viitoarele misiuni. În schimb LCROSS se va ciocni de un crater care se află în permanenţă în umbră. Astfel se speră să se găsească o dovadă a existenţei apei la polii lunari.

Lansarea celor două module este programată la ora 00:12 în noaptea de joi spre vineri (ora României). Următoarele oportunităţi de lansare vor fi la 10 respectiv 20 de minute de la ora programată. Pentru a fi la curent cu evenimentele puteţi urmări NASA TV sau rămâneţi aproape de AstroClick.

Kaguya – misiune pe Lună

Posted in Luna, Misiuni spaţiale, Sateliţi naturali on Iunie 10, 2009 by Claudia Hotea

Sonda spaţiala japoneză Kaguya se va ciocni de suprafaţa lunară astăzi, miercuri 10 iunie, în jurul orei 21:30. Astronomii situaţi în estul Asiei, Australia şi Noua Zeelandă vor putea observa un flash scurt sau praf care se va ridica din partea sud-estică a Lunii.

Kaguya este o sondă destul de mare cântărind aproximativ 2900 de kilograme. Ea va lovi Luna în unghi oblic cu o viteză de 6000 km/h. În momentul ciocnirii cu Luna, pot exista două posibilităţi. Ori va ricoşa de suprafaţa ei şi se va rostogoli ori va intra direct în peretele unui crater. Indicii cu privire la sfârşitul lui Kaguya vor fi furnizate de către lumina exploziei, iar imagini de înaltă calitate de la locul prăbuşirii vor putea fi obţinute doar de către viitoarele aparate care vor orbita în jurul Lunii.

Impactul cu Luna nu este unul accidental. Agenţia spaţială japoneză JAXA a plănuit cu mult timp în urmă un astfel de final pentru misiune. Kaguya a început să orbiteze în jurul Lunii din octombrie 2007. Aceasta a studiat craterele întunecate pentru a descoperi apă îngheţată, a întocmit hărţi ale câmpului gravitaţional lunar şi a realizat unele dintre cele mai frumoase fotografii ale Lunii.

Marte – păcăleala de fiecare an

Posted in Astro-ştiri, Luna, Planete on Mai 28, 2009 by Claudia Hotea

Probabil fiecare dintre noi primeşte în fiecare an pe YMessenger sau pe e-mail o veste pe cât de  „senzaţională”, pe atât de neadevărată. Mesajul ce l-am primit şi anul acesta suna ceva de genul: „A se nota în calendar, Oriunde te vei afla pe 27 august 2009 la miezul nopţii şi 30 de min., nu uita să ridici ochii spre cer. Vor fi două luni pe cer. Planeta Marte va fi cea mai strălucitoare pe cerul înstelat şi va fi la fel de “grasă” ca luna plină. Marte se va afla la 34,65 milioane de mile faţă de Terra. Evenimentul se va mai produce în anul 2287. Împarte această informaţie cu prietenii tăi pentru că nimeni în viaţă azi nu va mai vedea fenomenul a doua oară.”

Toată tevatura aceasta a început în anul 2003. Într-adevăr, în anul 2003 Marte s-a aflat aproape de Pământ, la distanţa istorică de aproximativ 55 de milioane de kilometri, cum n-a fost de câteva zeci de mii de ani. Totuşi strălucirea acestei planete a depăşit-o doar pe cea a planetei Jupiter. Nici măcar n-a ajuns să fie la fel de strălucitoare ca şi Venus. Confuzia cu Luna s-a creat probabil datorită faptului că în 2003 unele publicaţii au afirmat că prin telescop Marte se va vedea precum Luna cu ochiul liber. Totuşi nicidecum nu vom putea vedea vreodată cu ochiul liber o planetă şi Luna ca fiind aproximativ la fel de mari şi de strălucitoare. Marte este de obicei o planetă care nu se remarcă prin dimensiunea aparentă, iar anul 2003 a fost o excepţie fericită.

În prezent planeta Marte răsare în jurul orei 4 şi se află în constelaţia Pisces. În 2009 planeta roşie se va vedea cel mai bine spre sfârşitul anului. Următoarea opoziţie va fi pe 29 ianuarie 2010 când planeta Marte va avea un diametru aparent de doar 14″. Oricum şi în 2003 la opoziţia istorică Marte a avut diametrul aparent maxim de 25″ iar Luna are  de obicei diametrul de aprox. 30′ (adica 1800″, deci de vreo 70 de ori mai mare). Chiar dacă la anul Marte va avea un diametru aparent mult mai mic decât in 2003, planeta merită observată cu ajutorul telescopului  de toţi iubitorii de astronomie.