Titan – următorul Pământ?

Posted in Sateliţi naturali on Octombrie 17, 2010 by Claudia Hotea

Simulând posibilele procese chimice din atmosfera lui Titan, cea mai mare luna a lui Saturn, o echipă de cercetare planetară a descoperit aminoacizi şi baze nucleice in compoziţie, adică cele mai importante ingrediente ale vieţii pe Pământ. Acest fapt este o premieră, ţinând cont că atmosfera lui Titan nu are apă lichidă. Aceste rezultate arată că este posibilă formarea de molecule foarte complexe in părţile superioare ale atmosferei.

Moleculele descoperite includ cinci compuşi de bază ai nucleului folosiţi pe Pământ pentru a construi materialul genetic ADN şi ARN. Rezultatele arată nu doar că atmosfera lui Titan ar putea fi un rezervor de molecule prebiotice, ci şi oferă o nouă perspectivă asupra apariţiei vieţii terestre. Titan este singurul satelit din sistemul solar care are o atmosferă substanţială care se întinde în spaţiu mult mai departe decât cea terestră. Acest satelit are o gravitaţie mică şi astfel atmosfera este ţinută cu greu la suprafaţă. De asemenea atmosfera lui Titan este mult mai densă, fiind mai similară cu a noastră decât alte atmosfere din sistemul solar.

De fapt, Titan este supranumit „Pământul îngheţat în timp” pentru că unii cred ca e posibil ca Pământul să fi arătat aşa în perioada sa de început. Reacţiile chimice de pe Titan ar putea fi similare cu cele care au apărut pe Pământul proaspăt format. Aceste procese nu se mai întâmplă pe Pământ din cauza abundenţei de oxigen care scurtează reacţiile chimice înainte ca molecule mari să se poată forma. Pe de altă parte o cantitate de oxigen este necesară pentru a crea molecule biologice. Atmosfera lui Titan pare să furnizeze suficient oxigen pentru a furniza materie primă pentru moleculele biologice, dar prea puţin pentru a favoriza formarea lor.

Sunt multe motive pentru care o posibilă viaţă pe Titan să fie bazată pe o cu totul altă chimie faţă de cea de pe Pământ. Partea mai interesanta pentru noi este faptul că ştim că putem face aproape orice într-o atmosferă. Cine ştie dacă nu o astfel de chimie poate să existe pe planetele dinafara sistemului nostru solar?

Bucuriile nopților de toamnă

Posted in Astro-ştiri on Septembrie 29, 2010 by Claudia Hotea

Este ușor să îți placă zilele frumoase și însorite de toamnă, cu covoare de frunze prin parcuri, păsări călătoare în văzduh și cerul albastru și senin. Dar și nopțile de toamnă ne provoacă adevărate bucurii. Toamna ne aduce nopți mai lungi, adică mai mult timp de observații. Totuși trebuie să ne echipăm corespunzător, pentru că pe cât de frumoasă e noaptea pe atât de răcoroasă. Cât despre obiectele pe care le putem observa, fiecare astronom are de unde alege.

Cele două galaxii spirală din Andromeda (M31) și din Triangulum (M33) ne vor încânta nopțile. Pleiadele și Hyadele apar din nou pe pergamentul ceresc și le putem găsi în constelația Taurus, o constelație de început de iarnă. Perseus, care este considerată o constelație tradițională de toamnă, ascunde două comori: roiul Alpha Persei și roiul dublu din Perseu. Aceste ținte astronomice sunt spectaculoase atât prin telescop, cât și prin binoclu. Totodată cerul nord-estic este dominat de Cassiopeia, Andromeda și Perseus, care se pot observa în toată splendoarea lor. Dacă sunteți interesați în stele variabile, țintele în această toamnă sunt Delta Cephei, Algol din Perseus și Mira din Cetus. Mira urmează să ajungă la maxim chiar în luna octombrie, deci urmăriți-o cu atenție.

Pentru cei ce doresc să aibe o listă completă a evenimentelor lunii octombrie și harta cerului pe luna octombrie o puteți descărca de AICI, site-ul Astro-Info punându-vă gratuit la dispoziție lunar această unealtă extrem de folositoare.

AstROmania 2010

Posted in Manifestări astronomice on Septembrie 4, 2010 by Claudia Hotea

Probabil aveam nevoie de o pauză pentru blog pentru a reveni cu forţe proaspete şi luna august a însemnat pentru mine această pauză bine-meritată, zic eu. Totuşi chiar daca blogul a fost pus puţin pe stand-by, astronomia a continuat să ocupe un loc important în lunile calde şi senine de vară.

De ceva vreme am intenţionat să vă povestesc cum a fost în star-party-ul organizat în Pasul Rotunda, munţii Rodnei, numit generic AstROmania 2010. Pot spune că a fost o experienţă interesantă, relaxantă şi foarte astronomică. Am fost o şleată de oameni, zice-se nebuni după astronomie, care am campat voioşi la cabana Liviu Croitoru. Ca să rezum pe scurt ce a fost acolo, mi-ar trebuit vreo câteva cărţi. Varianta foarte concisă ar fi cam aceasta.

Ziua 1: Sosim în tabară primii şi aşteptăm, aşteptăm. După o vreme apare lumea. Pupături, impresii, oboseală, râsete. Cazarma cu steagul României. Seara cer parţial senin, negru, aşteptându-l pe Alin and co. Târziu în noapte ajungem la numărul complet, totul e ok, lacrimi de bucurie (exagerez aici fireste). Somn până dimineaţa. Adica mai exact somn începând cu dimineaţa.

Ziua 2: Se scoate artileria grea. Telescoape mari şi foarte mari. Se curăţă, se lustruiesc, se râde, se pregătesc pentru noapte. Seara surpriză neplăcută, plouă torenţial. Stăm deznădăjduiţi la poveşti, ploaie nu se opreşte. Facem team building şi după ce terminăm de clădit, undeva spre dimineaţă somn.

Ziua 3: Excursie pe vârful La Omu pentru cei mai curajoşi. Ceilalţi lenevesc toată ziua, se plimbă cu maşina şi aşteaptă seara. Spre seară pârliţi şi obosiţi de vai de ei vin excursioniştii. Noi cei odihniţi în lenea zilei aşteptăm seninul. Nu vine şi iar plouă. Nasol. Atâta noroc că astronomii au glasuri de aur şi doinesc de mama focului doar doar vine seninul. După demonstraţia muzicală, norii pare-se că nu s-au speriat şi fiecare a plecat spre odihna bine-meritată după atâtea răgete.

Ziua 4: Deja ne-am săturat de grătare, mici şi cartofi prăjiţi şi mai ales de nori. Majoritatea se odihnesc ziua şi îşi jură să nu mai urce pe munte veci. Seara bate vântul schimbării. Dar nu bate suficient de tare. Unii trag din narghilea si aduc ceaţa peste noi. Cerul e destul de senin. Dar nu se vede mai nimic de ceaţă.

Ziua 5: Se stabileşte evident un nou partid astronomic şi se declară România Republică Astronomică  Română (de meteori). Unii vor democrată, alţii socialistă. Gusturile politice nu se discută. Plini de avânt şi animaţi de perspectivele strălucite, clubul excursioniştilor montani se îndreaptă spre a cuceri un nou vârf de munte. De data asta înghesuiţi toţi în maşina de teren. Ajung victorioşi până la lacul Lala, iau o gură de apă şi vin înapoi în tabără. Între timp la cabană se face calitate germană şi se lipesc heatere în draci. Toate lumea e în culmea extazului, se anunţă o noapte de vis. Se anunţă numai. Noaptea e destul de ok. Aproape senină de tot. Abeluri şi alte chestii cetoase cica s-ar observa, dar nimeni nu ştie cu siguranţă. Ne uităm după meteori. Maine e maximul.

Ziua 6: Un fel de ziua X, maximul Perseidelor. Sacrificăm adaptarea pentru comoditatea înregistrării pe telefon. Înţepenesc 5 ore pe izopren. În rest fiecare face ce vrea. De la foto la observaţii vizuale, la meteori, la maşina de spalat Barbie. Din când în când se aude clar strigătul de război: Timoaşcăăăăăăăăăăăăăă.

Ziua 7: Se sparge cheful. Mai mult de jumate de lume pleacă. Lacrimi în ochi (de data asta pe bune). Restul aşteptăm seara. E mai frig ca în serile trecute, dar şi mai senin. 350-ul prinde praf. Ne uităm la tot felul de galaxii slabe cu 300 lui Sorin. Facem ţurţuri. Ultimii mohicani se duc spre dimineaţă la somn. Ca un rămas bun vedem pe geamul cabanei ultimii doi meteori. A fost un vis cu adevărat frumos.

Ţin să mulţumesc tuturor celor care au participat. Fără ei nu ar fi fost atât de pitoresc, nebunesc, frumos şi astronomic.

Să ne vedem cu bine la anul!

Soarele se trezește

Posted in Astro-ştiri, Soare on August 4, 2010 by Claudia Hotea

După o lungă perioadă de inactivitate Soarele nostru începe să se trezească și să fie activ în cadrul acestui nou ciclu solar. Duminica dimineața suprafața solară a erupt și a aruncat tone de plasma și atomi ionizați în spațiul interplanetar. Astăzi dimineața s-a așteptat un adevărat show de lumini ale aurorei boreale. Această explozie este prima explozie majoră solară îndreptată spre Pământ, după o perioadă de acalmie. Soarele are un ciclu normal de activitate de circa 11 ani în medie. Ultimul maxim solar a fost în 2001 și ultimul minim a fost de lungă durată. Această erupție este unul din primele semne că Soarele se îndreaptă spre un nou maxim.

Erupția solară a fost fotografiată de SDO (Solar Dynamics Observatory) în mai multe lungimi de undă. Când o astfel de erupție atinge Pământul, ea interacționează cu câmpul magnetic al planetei putând să cauzeze furtuni geomagnetice. Particulele solare urmează axele magnetice înspre polii Pământului. Aceste particule se ciocnesc cu atomii de azot și de oxigen din atmosferă, care astfel ajung să strălucească, fenomen cunoscut de noi sub denumirea de aurore. În mod normal aurorele sunt vizibile la latitudini apropiate de poli. Totuși o furtună geomagnetică poate provoca aurore la latitudine inferioare.

În nopțile de 4 și 5 august astronomii sunt în alertă pentru a observa aurorele. În noaptea de 3/4 august, observatori din Germania au raportat apariția aurorelor. Pentru cei care doresc să vadă fotografiile de noaptea trecută cu aurorele boreale, vă invit să răsfoiți galeria dedicată de pe SPACEWEATHER.

Impresii Dark Skies 2010

Posted in Astro-ştiri, Manifestări astronomice on Iulie 23, 2010 by Claudia Hotea

În sfârşit am ajuns şi noi acasă după săptămâni destul de solicitante, dar care ne-au făcut o plăcere deosebită de a petrece timp în natură. Anul acesta am organizat a doua ediţie a taberei de astronomie Dark Skies a Astroclubului SARM Sighet. Deşi a fost amânată cu vreo două zile din cauza unei ploi care părea să nu se mai oprească, tabăra a debutat bine şi pot spune că în general am avut cer senin. Din cele şase nopţi petrecute la observaţii, patru au fost cu adevărat senine şi condiţiile de observaţii au fost excelente.

Anul acesta am avut în medie 15 participanţi, numărul lor variind pe perioada taberei. Participanţii au fost din Sighet, Cluj, Baia Mare şi Bucureşti. Pe lângă distracţia din timpul zilei, seara s-a făcut astronomie. Am avut în dotare un total de 4 telescoape, o lunetă portabilă şi trei binocluri. Pe lângă ţintele astronomice clasice deja şi sesiunile de orientare pe cer, am observat şi diverse curiozităţi care ne-au ţinut în priză toată noaptea. Am avut ocazia de a vedea un frumos Jupiter cu o minutată pata roşie şi o mulţime de benzi pe el. Am observat şi celelalte planete, în special  Uranus, Neptun şi piticul Pluto. În câteva seri s-au realizat mini-maratoane pe teme de nebuloase planetare, stele duble şi obiecte Messier. Observaţiile concrete s-au completat cu atelierele din timpul zilei, unde s-au discutat diverse aspecte ale astronomiei.

Ne bucurăm atât eu cât şi Sorin că această a doua ediţie a fost un real succes şi aşteptăm cu nerăbdare anul viitor şi un nou Dark Skies. Pozele vor veni şi ele curând. Până atunci rămâneţi aproape de AstroClick revenit din vacanţa astronomică.

Tabăra Dark Skies 2010

Posted in Astro-ştiri on Iulie 6, 2010 by Claudia Hotea

Momentan sunt plecată în tabăra de astronomie Dark Skies 2010. Revenirea după 15 iulie cu impresii proaspete. Până atunci vă doresc şi mai ales îmi doresc : Cer senin!

Povestea noastră – cerul de vară

Posted in Constelaţii on Iunie 24, 2010 by Claudia Hotea

Cerul şi constelaţiile sale au aprins imaginaţia civilizaţiilor care s-au perindat pe suprafaţa Pământului. Ei l-au umplut cu poveşti care provin din trecut îndepărtat şi care sunt specifice fiecărei culturi. Astfel cerul nopţii, o îngrămădeală de stele la început, s-a transformat într-o carte ilustrată cu povestiri fantastice.

Pe cer sunt atâtea bestii şi animale periculoase şi am putea foarte bine să petrecem timp spunând poveştile care le caracterizează. Scorpionul cu coada şi acul său se zice că l-a omorât pe Orion, vânătorul. Acul Scorpionului este marcat de o pereche de stele strălucitoare, foarte apropiate. Dar steaua cea mai luminoasă, de magnitudinea 1 este gigantica roşie aflată în inima Scorpionului, Antares. Direct deasupra Scorpionului, pe cerul verii, îl avem pe Ophiuchus, cunoscut sub numele de Omul cu şarpele. Această constelaţiei separă constelaţia Serpens în două: Serpens Caput (capul şarpelui) şi Serpens Cauda (coada şarpelui).

Un alt animal prezent pe cerul de seară este graţioasa lebădă, Cygnus. În această constelaţie avem o frumoasă stea de magnitudinea 1, numită Deneb. În arabă, Deneb înseamnă coadă şi din această rădăcină lexicală şi alte stele şi-au luat numele. De exemplu, a doua stea ca strălucire din Leo este numită Denebola, adică pe scurt, Coada Leului. Vorbind de Leo, o poveste mai puţin cunoscută este legată de constelaţia Coma Berenice. Iniţial aceasta făcea parte din constelaţia Leului şi era de fapt moţul cu care se termina coada. Formaţiunea a fost redenumită în anul 245 în onoarea Reginei Berenice a II-a a Egiptului.

Spre nord şi nord-vest, avem cele două constelaţii foarte cunoscute Ursa Major şi Ursa Minor. Printre cei doi urşi, coada lui Draco (Dragonul) se încolăceşte terminându-se cu un cap format dintr-un grup de stele compacte pe direcţia strălucitoarei stelei Vega. Unii istorici astronomi cred că denumirea Urselor datează de cel puţin 12.000 de ani. De asemenea şi Capricornul, care răsare la sud-est, este o proiecţie a zeului sumerian Ea, fiind parte peşte şi parte capră. Miturile Greciei antice şi cele chinezeşti se regăsesc şi ele pe cerul nopţii. De exemplu, eroismul şi talentul muzical sunt marcate prin constelaţiile Hercules şi Lyra.

Dar nu toate poveştile de pe cer sunt vechi. Unele noi se inventează chiar în zilele noastre. De exemplu, triunghiul de vară format din stelele Vega, Altair şi Deneb a devenit popular abia acum 50 de ani. Chiar mai mult, configuraţia antică a Săgetătorului cunoscut ca având formă de centaur, a primit de curând forma de ceainic, the Teapot.

Povestea cerului continuă şi poate fi palpitantă pentru oricine doreşte să o cunoască. Pentru o orientare mai bună pe cerul nopţii vă recomand să aveţi cu voi Harta Cerului realizată de astronomul Sorin Hotea. Vă doresc o poveste plăcută!